Koh Samui, Thailanda

Koh Samui a fost prima mea destinatie exotica de vacanta, in ianuarie 2012, de aceea ii pastrez o amintire speciala. Cred cu tarie ca fascinanta Thailanda este tara prin care este cel mai bine sa descoperi Asia de Sud-Est, pentru a te indragosti iremediabil de ea.   

Am ajuns in Koh Samui dupa-amiaza, dupa un zbor obositor, cu escale prea lungi, astfel incat nici nu am remarcat la aterizare originalitatea aeroportului, si nici frumusetea drumului de la aeroport pana in Chaweng Noi. 

Insa dupa un somn pe cinste, dimineata am sarit in picioare la prima raza de soare si primul ciripit de pasarele (contrar obiceiului meu de a da numarul maxim de snooze-uri posibile in fiecare dimineata cand trebuie sa ma duc la serviciu). 

Primul meu gand in acea dimineata a fost ca asa trebuie sa arate Paradisul: o gradina tropicala splendida, aer cald si umed, ciripit de pasari, miresme minunate, fosnet de valuri, fluturi de dimensiuni nefiresc de mari (a durat ceva vreme ca sa ma prind daca sunt de fapt fluturi sau pasari) si multe flori de frangipani, pe care le-am tot purtat la ureche pe parcursul sederii mele acolo. 

Desi cand m-am trezit era perfect senin, dupa micul dejun se cam innorase si atunci am facut greseala care ne-a stricat intr-o oarecare masura vacanta. Am stat pe sezlonguri, la piscina, in costume de baie, rasfoind pliante si brosuri, pentru a planifica ce vom face in zilele urmatoare. Fiind innorat, nu am folosit crema de protectie solara pentru corp, crezand ca nu este nevoie. Eu sunt oricum destul de creola, am copilarit in Constanta in vremuri comuniste, imi petreceam 4 luni din an pe plaja fara sa am macar idee despre protectie solara. Adult fiind am inceput sa am grija, insa oricum nu folosesc creme cu spf mai mare de 15. Doar ca acum era innorat si nu am folosit deloc. Ce greseala! In mai putin de doua ore eram amandoi arsi ca doi raci. Slava Domnului ca folosisem totusi crema hidratanta de fata cu protectie inclusa, astfel incat macar fata a fost salvata. Am tras-o cu arsurile astea toata vacanta si am incercat toate alifiile anti-arsuri din farmaciile thailandeze. Ne-am autointitulat "prostii insulei", insa am remarcat apoi ca nu numai noi doi eram in situatia asta, si altii se pacalisera probabil ca si noi. De atunci mi-am invatat lectia si sfatuiesc pe oricine: la tropice protejeaza-ti pielea indiferent daca este soare sau este innorat. Nu stiu care este treaba acolo, dar soarele arde altfel. Un an mai tarziu, in prima zi in vacanta in Mexic ploua cu galeata, dar eu aveam un strat zdravan de crema de protectie cu SPF 30 pe tot corpul.

Dupa acea dimineata vremea s-a indreptat si ne-am bucurat de  soare in fiecare zi.

Alegerea resort-ului s-a dovedit una buna, asa ca  orele nesfarsite petrecute de Liviu citind review-urile de pe internet nu au fost in zadar. Resort-ul, pe care il recomandam cu drag - New Star Resort - se afla in partea de est a insulei, in Chaweng Noi, la sud de cea mai cunoscuta statiune din insula, Chaweng. Cazarea, plaja si piscina sunt ireprosabile. La fel si micul dejun. Stim doar despre micul dejun deoarece, cu exceptia primei seri, in fiecare zi am iesit sa mancam in restaurantele mai mici sau mai mari (in general mai mici) din afara resort-ului. 

Acolo am descoperit mancarea thailandeza, cu arome de neegalat, feluri traditionale gatite minunat in mici restaurante de familie si servite cu atata amabilitate si umilinta de localnici, incat te simteai parca obligat sa mai comanzi, fie ca mai puteai sau nu sa mananci. Eu nu pot manca, in general, mai multe feluri de mancare la o masa. Insa in Koh-Samui nu a fost nicio pranzo-cina in in care sa nu incerc atat o supa (Tom Kha, Tom Yum) cat si un fel principal. Ba uneori chiar si desert, in special inegalabilul Mango cu sticky rice. Imi amintesc impresia lasata de prima supa Tom Kha Gai. Am declarat atunci ca am mancat o supa care are gust de parfum. I-am prins apoi atat de repede gustul, decretand-o "cea mai buna supa din lume" si am ajuns sa o gatim destul de des si in Romania, cu ingrediente procurate greu, de pe internet. Voi scrie reteta supei pe acest blog.

Mi-am dorit odihna in acea vacanta, asa ca zilele petrecute pe plaja si la piscina au fost perfecte. Apa era un pic cam adanca inca de la mal pentru mine (nefiind o foarte mare inotatoare), astfel incat in zilele cu valuri nu m-am putut scalda in mare. Dar piscina infinita, situata chiar langa plaja, era absolut perfecta. Pe plaja treceau localnice care vindeau fructe, si asa am descoperit gustoasele mango thailandeze, galbene, dulci si aromate.

Am facut cunostinta acolo cu masajul thailandez, cel care a devenit imediat favoritul meu. M-am bucurat de el aproape in fiecare zi, fie la hotel (la un pret cam mare totusi) fie la cate unul din multitudinea saloanelor specializate din statiune sau chiar de pe plaja, la o calitate foarte buna si la niste preturi de nimic.

In cateva seri ne-am plimbat prin Chaweng, statiunea principala a insulei, la care ajungeam in aproximativ o jumatate de ora. A fost o experienta interesanta, insa ni s-a parut agitat, aglomerat si comercial, in comparatie cu linistitul si mult mai traditionalul Chaweng Noi.  

Plecasem din Romania cu intentia de a inchiria o masina sau macar scutere si de a vizita astfel insula dupa bunul plac. Dar in prima zi in care am iesit din resort, la o ora de varf, pentru a manca la un restaurant de pe cealalta parte a drumului principal, ne-a luat cateva minute bune sa traversam strada care avea o singura banda pe sens. Asta deoarece nu indrazneam sa ne strecuram printre masinile si scuterele conduse absolut haotic dupa standardele noastre, cate 3-4 in paralel pe o singura banda. Ne-am dat atunci seama ca nu am fi niciodata in stare sa conducem o masina (sau un scuter) in Koh Samui.

Curiosi sa vedem si restul insulei, am luat o excursie in partea de sud a insulei, un Eco Tour, in speranta ca vom lasa in urma zona turistica si vom veni in contact cu viata reala a localnicilor. Nu ne gandisem sa alegem un tur privat (eram obisnuiti cu excursiile europene cu autocarul), dar am fost surprinsi sa descoperim ca suntem singurii tursiti ai excursiei, avand propriul sofer si propriul ghid, si asta la un pret absolut decent. Am vizitat un sat de pescari si un sat traditional din inima insulei. Am aflat acolo cum se face laptele de cocos si cum se gateste supa Tom Yum. Am participat la o demonstratie haioasa a unei maimute dresate sa arunce nucile de cocos din cocotier (modul traditional si productiv de a culege nucile de cocos). 

Am fost apoi intr-o rezervatie de elefanti, unde am facut elephant trekking, activitate care atunci m-a incantat. La intoarcere insa am citit despre modul in care acesti elefanti sunt dresati pentru a fi prietenosi cu turistii si mi s-a parut atat de dur si de trist incat acum nu mai sunt deloc mandra ca am facut-o. 

Am ajuns apoi intr-o padure de arbori de cauciuc, ocazie cu care am aflat cum se produce cauciucul natural. 

Prima vizita intr-o piata ne-a facut sa descoperim fructe pe care nu le stiam la acel moment, dar pe care de atunci le cautam pe oriunde ajungem. Asa am descoperit mangostinele, pe care le consideram acum cele mai gustoase fructe din lume. Le-am remarcat apoi si prin super-market-urile bucurestene dar, in ciuda preturilor obscene, in Romania am nimerit de fiecare data doar mangostine stricate. Din pacate sunt niste fructe atat de perisabile, incat pare imposibil sa ajunga la noi in stare buna.

Tot in Koh Samui am incercat pentru prima dar si ultima data durianul, fructul acela cu aroma foarte specifica si extrem de puternica pe care ori il iubesti ori il urasti. Citisem despre el si eram foarte curioasa sa il gust. Ei bine, eu fac parte cu siguranta din categoria celor care il urasc. Mi s-a parut cumplit. A trebuit sa aerisim o zi intreaga rucsacul in care tinusem fructul cand l-am cumparat, pentru a il mai putea folosi. Un an mai tarziu, in regulamentul hotelului in care ne-am cazat in Singapore scria clar ca in hotel sunt interzise fumatul si durianul. Si nu ne-am mirat deloc. 

Fireste ca se organizau o multime de alte excursii pe si de pe insula. De departe cea mai intersanta parea a fi cea in Parcul national marin Angthong, insa aceasta includea si un drum cu caiacul. Iar eu (spre nemultumirea lui Liviu) nu m-am vazut in stare sa merg cu caiacul. Daca voi sunteti insa mai curajosi, sa nu ratati aceasta excursie!

Am stat pe insula 8 zile minunate. Mai erau multe locuri pe care am fi vrut sa le vedem, insa timpul a fost prea scurt.

Abia la plecare am remarcat cu adevarat aeroprortul din Koh Samui, probabil cel mai frumos aeroport din lume. Aeroportul este in aer liber, printre palmieri. Magazinele duty-free, salile de asteptare, gate-urile sunt total diferite de cele din orice aeroport conventional. 

E greu sa pleci de pe o asemenea insula. 

Bine macar ca nu a trebuit sa ne intoarcem direct in Bucuresti-ul acoprit de zapada, ci au urmat cateva zile in care am descoperit si ne-am bucurat de nebunia Bangkok-ului.

Dar despre asta intr-o alta postare.