Sanur, Bali

Am ajuns in Sanur in iulie 2013, dupa cateva zile minunate petrecute in Ubud.
Ne doream in aceasta vacanta si cateva zile cu relaxare la mare si la soare pentru a ne incarca bateriile. Am ales aceasta statiune din sud-estul insulei Bali, dupa ce am comparat ceea ce ne putea oferi fiecare dintre statiunile din insula. Nu suntem surferi si cu siguranta nu cautam o viata de noapte nebuna, asa ca nu am ales o statiune de pe coasta vestica (cu siguranta nu am fi ales Kuta, cea mai cunoscuta statiune din Bali). Voiam liniste, odihna si o mare fara valuri. Si exact asta am gasit in Sanur.

Plajele din Sanur sunt protejate de un recif de corali, astfel incat marea este calma, nu sunt valuri mari. Am fost insa surprinsa de dimensiunea mareelor de pe insula, cele mai mari pe care le vazusem pana atunci. In Sanur latimea plajei variaza pe parcursul zilei de la doar cativa metri la flux, cand adancimea apei la tarm este recomandata doar inotatorilor experimentati, pana la aproximativ o suta de metri la reflux, atunci cand adancimea apei era de altfel sub un metru pe o distanta de sute de metri. In perioada refluxului puteai vedea localnicii veniti sa adune in galeti crabi si creveti la distante de sute de metri de tarm.

Tsnuami-ul din 2004 nu a lovit insula Bali, aceasta avand o pozitie protejata. Asta nu inseamna ca nu este totusi vulnerabila. Nu stiu daca exista vreun sistem de avertizare, am remarcat ca singurul afis de pe plaja care continea un plan de evacuare in caz de tsunami era atat de decolorat incat nu se mai putea citi. Pot spune insa ca m-am bucurat ca am primit o camera la etajul doi al hotelului (ultimul de altfel).

Bali nu este destinatia potrivita de vacanta daca ceea ce visezi este o plaja alba cu nisip fin si apa de culoarea turcoazului. Nu plajele sunt punctul forte al insulei. Nu am vazut plaje cu nisip alb, iar mareele despre care spuneam fac plajele nu foarte atragatoare. Daca esti surfer sau kiter, probabil ar trebui sa alegi o statiune de pe coasta de vest. Daca te gandesti insa doar sa iei niste lectii de kite, ei bine, atunci chiar cred ca Sanur este locul potrivit. Apa mica la reflux si protectia recifului te vor ajuta sa te concentrezi doar asupra tehnicilor de plutire si zbor. Cel putin asta a fost experienta prietenului meu.

Am intalnit in Sanur oameni calzi si prietenosi, care ne zambeau mereu si care se bucurau sa ne fie de ajutor. Am savurat mancare delicioasa si ne-am bucurat de atmosfera calda si muzica live in mai toate restaurantele. La fel ca si in Ubud am ramas surprinsa de cat de buni muzicieni sunt balinezii. Am vazut spectacole de dans traditional. Am putut alege intre numeroasele saloane de masaj si cursuri de Yoga. Am avut ocazia sa asist la ceremonii religioase, avand in vedere ca in fiecare zi populatia hindusa are un prilej de sarbatoare. Am remarcat la orice pas, la orice poarta, ofrandele aduse zeilor, cosulete cu fructe si flori cu miros specific de pandan harum. 



Intr-una din zile ne-am hotarat sa urmam un curs de gatit, chiar in resort-ul in care eram cazati, Puri Santrian. Intamplarea a facut sa fim singurii care ne-am inscris la curs in acea zi, astfel incat am avut parte de o lectie privata. Bucatarul, Agung, un tip jovial, a transformat cursul nostru intr-o experienta memorabila. Agung fusese pentru multi ani bucatar pe vase de croaziera si avusese ocazia sa vada toata lumea. Spunea ca cel mai mult i-au placut insulele grecesti. Ciudat, nu? Noi, care avem Grecia atat de aproape, cautam frumusetea in celalalt capat al lumii. Cursul a inceput cu o vizita la piata principala a orasului, unde am facut cunostinta cu ingredientele folosite in bucataria traditionala balineza. Pe unele le stiam din bucataria thailandeza, altele le-am cunoscut cu aceasta ocazie. Intorsi la hotel am avut ocazia sa gatim impreuna cu Agung mai multe feluri de mancare, chiar dintre cele pe care le savurasem in zilele precedente in diverse restaurante de pe insula. Bineinteles ca mancarea a iesit foarte buna astfel incat ne-am bucurat de un pranz minunat gatit de noi insine. Din pacate la intoarcerea in tara nu am exersat niciuna dintre retetele invatate dar, in masura in care voi gasi ingredientele necesare, am de gand sa o fac cat de curand.

 

Am cunoscut intamplator pe insula o famile de romani care se stabilise acolo de aproape un an. Aveau, probabil, in jur de 45 de ani si doi copii, unul de varsta scolara iar celalalt student. De origine ardeleni, traisera insa multa vreme in Bucuresti. Venisera in vacanta in Bali in urma cu un an si le placuse atat de mult incat s-au hotarat sa se mute acolo. Isi schimbasera radical modul de viata, si erau fericiti cu alegerea facuta. Se intrebau de ce au facut-o asa de tarziu. Din povestirile lor imi amintesc faptul ca nu mai incaltasera pantofi de cateva luni bune. Ne-au asigurat ca ii gasim in fiecare zi, la aceeasi ora, pe digul pe care ii intalniseram. M-am tot gandit la ei de atunci...