Singapore

Nu am ales Singapore ca destinatie principala a vacantei din iulie 2013, ci a fost escala in dumul spre Bali, Indonezia. Dar ar fi fost pacat sa ajungem in Singapore si sa stam doar o ora intre doua avioane, asa ca am ales sa ramanem acolo pentru aproape trei zile.

Este o destinatie interesanta, iar daca esti genul de persoana care apreciaza orasele dinamice, bogate si aglomerate, ordinea, regulile stricte respectate cu sfintenie, ei bine, vei fi cucerit de Singapore. E un fel de Germanie a Asiei. O tara de succes, cu o populatie de aproximativ cinci milioane de locuitori, in care o familie din sase este milionara (in dolari americani), ceea ce o plaseaza pe locul intai in lume in functie de procentul de milionari in totalul populatiei. Iar asta se vede. 

O tara cu reguli ciudate. De exemplu in Singapore nu ai voie sa mesteci guma de mestecat (nici sa detii sau sa comercializezi) si nu ai voie sa mananci sau sa bei pe strada (in locuri neamenajate), iar amenzile pentru incalcarea acestor reguli se pare ca sunt foarte serioase.

Preturile sunt cu adevarat mari. Intr-o emisiune de stiri pe care am vazut-o la o televiziune locala cand ne aflam acolo se spunea ca Singapore este cea mai scumpa tara din lume. N-am gasit aceasta statistica preluata de site-uri romanesti, insa cat de scump este in Singapore am simtit-o pe propria piele. Incepand de la pretul mare platit pe o camera de hotel de trei stele in care trebuia sa trec prin pat sau prin valiza ca sa ajung la fereastra si continuand cu sumele platite pentru orice masa intr-un restaurant, orice cafea si orice pahar de vin.

Trebuie sa recunosc ca am avut un soi de dezamagire cand a fost vorba despre mancare. M-am dus in Singapore ca la pomul laudat, citisem ca este paradisul gurmanzilor, mix al bucatariilor chinezesti, malaieziene, indiene, indoneziene, thailandeze si arabe si wow, cum suna asta pentru mine, mare amatoare de mancare asiatica... Probabil ca noi insa nu am facut cele mai inspirate alegeri, caci nu pot spune ca am ramas cu niste amintiri speciale din restaurantele si food court-urile de acolo. 

Am rezervat cateva ore pentru a vizita Chinatown si Little India, cartiere recomandate de orice ghid turistic, care nu abunda neaparat in obiective "must see", insa este interesant sa vezi si simti detalii culturale chinezesti si indiene intr-o tara atat de dinamica si moderna cum este Singapore. In special Little India este in total contrast cu restul tarii, fiind tot ce nu te astepti sa fie Singapore. Probabil nu merita sa petreci mai mult de o ora-doua in aceasta vecinatate, mai ales daca nu ai multe zile la dispozitie. Cum noi suntem mereu dornici de a vizita piete traditionale, ne-am bucurat insa ca am gasit asemenea piete in aceste zone.

Din Little India am plecat direct pe Orchard Road si diferenta a fost socanta. Orchard Road este un bulevard de 2,2 km, cu mall-uri pe ambele parti, mall-uri care comunicau cumva intre ele, nici nu am reusit sa ma lamuresc exact cum, stiu doar ca era shopping fara de sfarsit! Shopping-ul este sport national in Singapore, iar mall-urile luxoase din Orchard Road (dar si din alte zone) sunt masive zone de antrenament pentru practicantii acestui sport. Cum Singapore era doar prima destinatie a calatoriei, nu intentionam sa ne consumam tot bugetul de vacanta aici, asa ca am rezistat cu tarie celor mai multe tentatii. Dar recunosc ca nu a fost usor. 
Liviu a fost foarte incantat de un mall de electronice din aceasta zona, de unde a cumparat tot felul de gadget-uri la preturi bune, spune el. Nu pot sa il contrazic, caci nu ma pricep. Pot spune insa ca este vorba despre un mall nesfarsit, un paradis pentru baieti, unde era cat pe ce sa ma plictisesc de moarte. Slava Domnului ca erau totusi si cateva cafenele unde isi puteau omori timpul fetele...

Am petrecut o zi intreaga in zona Marina Bay, zona reprezentativa a orasului. Citisem cu mai bine de un an in urma intr-un numar al revistei National Geographic despre hotelul Marina Bay Sands si vazusem cateva fotografii cu acesta, si mai ales cu piscina acestuia, care ma impresionasera. Arhitectura acestui hotel este cu totul speciala. In baza unor bilete relativ scumpe se poate urca pana pe terasa de la etajul 55 a hotelului. Am urcat si noi, iar privelistea asupra orasului si a portului de la acest nivel a fost impresionanta. Cu certitudine petrecerea in acest mod a catorva ore a fost o alegere foarte buna. Din pacate nu am avut acces la celebra piscina de pe terasa, aceasta fiind accesibila doar clientilor hotelului.

Ne-am petrecut cateva ore plimbandu-ne in zona Clarke Quay, o zona pitoreasca si colorata de-a lungul raului Singapore, ticsita cu baruri si restaurante cu muzica live. Una dintre zonele care mi-au placut cel mai mult in Singapore.

Intre toate aceste destinatii am mers numai pe jos sau cu metroul. Metroul este, desigur, impecabil, facand posibil sa ajungi intre oricare doua puncte de pe harta in cel mai scurt timp. Masina personala este oarecum un lux in Singapore, statul facand tot posibilul pentru a descuraja procurarea unor masini, in incercarea de a tine traficul in limite rezonabile intr-o tara atat de aglomerata. Astfel, pentru a cumpara o masina in Singapore trebuie sa achizitionezi mai intai un certificat care sa iti permita achizitionarea masinii (Certificate of Entitlement) iar aceste certificate sunt extrem de scumpe.
Am mers cu taxiul numai catre aeroport, iar pretul a fost absolut rezonabil.

Deoarece din Singapore urma sa plecam in Bali nu am avut curiozitatea sa mergem in Sentosa, insula in extremitatea sudica a statului, cu plaje albe umbrite de palmieri, insa daca Singapore este principalul punct al vacantei tale, sunt sigura ca Sentosa nu trebuie ratata. Si probabil in acest caz nu trebuie sa ratezi nici o vizita la Universal Studios de pe aceasta insula.

Din Singapore am zburat catre Bali, Indonezia, o lume total diferita de cea din care am decolat, chiar daca cele doua tari sunt, in fapt, vecine.