Hoi An, Vietnam

Cum am ajuns in vacanta in Vietnam? Incercam sa organizez o vacanta de vara in Malaezia, combinand cateva zile in Kuala Lumpur cu o saptamana, cel putin, in Langkawi. Dupa dezamagirea provocata de ofertele tour operatorilor celebri pentru aceasta destinatie, am ajuns la CK Pan Asia, o agentie micuta cu un sediu cochet, la cinci minute de apartamentul meu din Bratislava. La CK Pan Asia am cunoscut-o pe Laura, proprietara agentiei. O femeie care organizeaza slovacilor vacante perfecte in Asia de Sud-Est, acolo unde ea insasi a locuit timp de 14 ani. Ea nu recomanda niciun hotel, niciun restaurant sau cafenea si nicio excursie inainte ca ea insasi sa le fi incercat. Laura mi-a spus de la inceput ca nu am ce cauta in Langkawi in luna august, aceasta fiind o destinatie potrivita in timpul iernii europene. Trebuie sa recunosc ca ma lasasem influentata de anumite review-uri care prezentau luna august ca fiind suficient de buna pentru plaja in Langkawi. Dupa cateva minute de discutii in care i-am povestit Laurei cum vad eu vacanta perfecta, ea mi-a propus sa incerc Vietnam. Propunerea initiala a fost pentru Vietnamul Central si de Nord. Deoarece vizitarea Vietamului de Nord implica si trei zile petrecute in barca in superbul Halong Bay (ce destinatie, totusi!) si avand in vedere teama mea de apa, am ales sa inlocuiesc Nordul Vietnamului cu Cambodgia pentru a doua parte a vacantei. Am obtinut astfel o vacanta de vis, indraznesc sa spun chiar cea mai frumoasa din toate vacantele mele de pana acum.

Asa am ajuns in Hoi An, un orasel din centrul Vietnamului, dupa un zbor intern de o ora intre Saigon si Da Nang, urmat de un drum de jumatate de ora cu masina de-a lungul coastei Marii Chinei de Sud. Am stat in Hoi An timp de opt zile. Opt zile de rasfat, relaxare si descoperire a unei bucatarii extraordinare, cea vietnameza, una dintre cele mai sanatoase si delicioase bucatarii de pe glob. Orasul propriu-zis este un vechi port comercial, construit incepand cu secolul al XVI-lea, dar constructiile actuale dateaza de la reconstructia din secolul al XIX-lea. Hoi An este unul dintre cel mai bine conservate porturi vechi din Asia de Sud Est, fiind inclus de Unesco in Lista Patrimoniului Universal. Atractiile turistice sunt concentrate pe trei stradute principale, printre casele patinate ale negutatorilor. O alta strada, de-a lungul raului te atrage cu nenumarate restaurante care servesc preparate traditionale delicioase.

 

Exista numeroase hoteluri pe stradutele din centrul orasului, insa resorturi cochete se ridica la 5-6 km de aglomeratia orasului, pe malul marii. Acestea sunt mai rare decat in orice destinatie turistica in care am ajuns si am inteles ca sunt toate construite in ultimii ani. Potentialul turistic al zonei este extraordinar, plajele sunt superbe si inca aproape pustii, oferta de hoteluri si restaurante este inca destul de saraca, dar in crestere. Probabil ca acum zece ani doar barcile pescarilor din zona ajungeau pe plajele pustii. Sunt sigura ca, avand in vedere ritmul de dezvoltare, cu totul altfel va arata zona peste cinci ani. Ma bucur ca am apucat sa fiu acolo acum, cand Hoi An nu este inca o destinatie pentru turismul de masa.

Ne-am cazat intr-un resort pe malul marii pe care il recomand cu drag, Hoi An Boutique Resort. Preturi decente, servicii foarte bune, plaja si piscina perfecte, apa marii in jur de treizeci de grade. Cred ca nu eram in total nici 100 de turisti in resort. In fiecare dupa-amiaza am luat masa intr-unul dintre restaurante aflate pe plaja, cam la un kilometru si jumatate distanta la sud de hotel. Drumul il faceam pe jos, pe malul marii si nu am fi renuntat pentru nimic la placerea acestui drum, chiar daca folosind bicicletele puse la dispozitie de hotel am fi ajuns in doar cinci minute, iar cu taxi-ul, pentru un pret modic, in numai un minut. Restaurantele serveau in general preparate traditionale bazate pe fructe de mare, peste, legume proaspete si orez. Si celebra supa Pho, pe care vietnamezii o mananca de regula la micul dejun (dar pe care eu am servit-o la pranz). Ne-a placut in mod special un restaurant de familie la care, rand pe rand, membrii familiei au venit sa imi atraga atentia de cate ori nu combinam corect preparatele cu sosurile sau cu orezul. Ne-am indragostit de mancarea vietnameza, motiv pentru care ne-am inscris, fireste, la un curs de gatit.

Cursul de gatit l-am facut la Scoala de Gastronomie Red Bridge, aflata intr-o zona fermecatoare la care am ajuns cu barca dupa un drum de patru km din centrul orasului. In fapt cursul a inceput cu o vizita la cea mai mare piata din Hoi An, unde am revenit apoi zilnic pentru a cumpara fructe proaspete. Am ales cursul de o jumatate de zi, in care am aflat, printre altele, secretele prepararii delicioaselor pachetele de primavara vietnameze. Din pacate nu am gatit si atat de gustoasa supa Pho (Pho Bo si Pho Ga), aceasta facand parte doar din meniul cursului de o zi. Ne-am intors din Vietnam cu mai multe carti de retete, cu anumite ingrediente mai greu de gasit pe aici, ba chiar si cu cateva ustensile pentru gatit, asa ca in curand voi incerca sa reproduc acasa preparate vietnameze. Abia astept sa exersez ceea ce am invatat acolo.

Vietnamezii au copii frumosi, prietenosi si veseli, cum numai in Asia exista. Strazile rasuna de vocile lor cristaline, zambetele lor iti fac ziua mai buna.

Dupa perioada de relaxare din Vietnam am plecat la Siem Reap in Cambodgia, unde am petrecut trei zile active (prea putine, din pacate).