Cheesecake cu ciocolata

Cheesecake cu ciocolata este compromisul perfect intr-o familie in care unii membri prefera prajiturile usoare cu branza in timp ce altii iubesc ciocolata.

Eu folosesc pentru baza o reteta clasica de cheesecake copt, cu un mic adaos de fulgi de ciocolata, peste care adaug o glazura usoara de ciocolata. Daca doresti o reteta chiar mai usoara, poti folosi pentru baza o reteta de cheesecake fara coacere, peste care adaugi aceeasi glazura de ciocolata.

Reteta de mai jos este cea pentru cheesecake copt cu glazura de ciocolata.

Ingrediente (pentru o forma de tort cu diametrul de 26 cm):

Pentru baza:

• 250 grame de biscuiti (digestivi)
• 120 grame de unt
• 1000 grame de crema de branza (ex. Philadelphia)
• 250 grame de mascarpone
• 150 grame de zahar pudra
• 4 oua
• coaja rasa de la o lamaie
• o lingurita esenta de vanilie
• 30 de grame de fulgi de ciocolata (sau bucati de ciocolata maruntita)

Pentru glazura de ciocolata:

• 150 de grame de ciocolata neagra
• 180 de grame de smantana lichida pentru frisca
• fulgi de migdale sau carlionti de ciocolata pentru ornare

Mod de preparare:

Pentru blat zdrobeste biscuitii (cel mai usor o faci cu blender-ul sau robotul de bucatarie) si amesteca-i cu untul topit. Asaza compozitia pe fundul unei forme de tort cu pereti detasabili, pe care ai asezat in prealabil hartie de copt. Preseaza cu o lingura sau o spatula pentru a obtine o suprafata uniforma. Se coace in cuptor, la 180 grade, timp de 10 minute, apoi lasa sa se raceasca inainte de a adauga compozitia.

Pentru compozitie mixeaza crema de branza pana obtii un amestec fin si omogen. Adauga apoi mascarpone, zaharul pudra, coaja de lamaie si esenta de vanilie si amesteca bine. Ouale le adaugi spre final si le inglobezi pe rand in compozitie. Inainte de a turna compozitia in forma adauga fulgii de ciocolata si inglobeaza-i cu ajutorul unei linguri sau spatule.

Toarna compozitia peste blat in forma de tort si da-o la cuptor. Cheescake-ul se lasa in cuptorul pornit, la temperatura mica (160 de grade in primele 30 de minute si 140 de grade dupa aceea), pana cand este inchegat pe margine, insa partea din centrul formei este inca usor moale (eu l-am lasat in cuptorul pornit timp de 75 de minute). Dupa aceea se opreste cuptorul si se intre-deschide usa acestuia, dar prajitura se mai lasa inauntru pentru aproximativ o ora, timp in care va continua sa se inchege si in centru. Foarte important este ca, de indata ce ai oprit cuptorul, sa desprinzi cu un cutit cu lama subtire prajitura de peretii formei, altfel risti ca prajitura sa se crape. Este recomandat sa lasi prajitura sa se raceasca de tot inainte de a o da la frigider, si sa o lasi apoi in frigider pentru 4-5 ore (cel mai bine o lasi peste noapte).

Abia dupa ce a stat suficient in frigider poti scoate prajitura din forma de tort cu pereti detasabili si poti turna glazura de ciocolata.

Pentru glazura amesteca intr-un vas tabletele de ciocolata neagra cu 130 de grame de smantana si pune-le la bain-marie, amestecand usor, pana cand se topeste toata ciocolata. Indeparteaza vasul de sursa de caldura, adauga restul de smantana si omogenizeaza cu o spatula.

Pentru a turna glazura de ciocolata topita, cel mai bine este sa asezi tortul pe un gratar, deasupra unui platou. Poti turna glazura dupa peferinta, fie uniform pe tort, fie, asa cum am facut eu, numai pe partea superioara a acestuia, lasand ciocolata topita sa se scurga pe partile laterale.

Orneaza cu fulgi de migdale sau carlionti de ciocolata.

Pofta buna!

Citește mai mult

Supa crema de morcovi cu ghimbir

Imi plac mult morcovii si imi place mult ghimbirul. Iar combinatia lor este atat de apetisanta, incat nu am rezistat sa nu incerc sa gatesc aceasta supa, de indata ce am aflat de ea.

Ingrediente:

• 4-5 morcovi taiati felii
• 2 cartofi mici
• 3 cm dintr-o radacina de ghimbir
• 1 ceapa tocata
• 2 linguri de ulei
• 1 litru supa de pui sau de legume
• 100 ml smantana pentru gatit
• sare, piper 

Mod de preparare:

Incinge uleiul intr-o cratita si caleste pentru doua minute ceapa. Adauga morcovii taiati si lasa-i sa se caleasca 2-3 minute. Toarna apoi supa de pui sau legume si, cand aceasta fierbe, adauga cartofii taiati in cuburi mici pentru a fierbe cat mai repede. Rade radacina de ghimbir prin razatoarea mica si adaug-o la supa. Lasa pe foc pana cand toate legumele sunt bine fierte.

Strecoara legumele, pastrand supa in care au fiert si paseaza-le impreuna cu ajutorul unui blender. Toarna apoi supa inapoi peste legume, adauga smantana si amesteca bine. 

Serveste cu crutoane de paine.

Pofta buna!

Citește mai mult

Prajitura cu banane

Prajitura cu banane este o prajitura clasica. Ea este atat de aromata, incat daca nu as fi preparat-o chiar eu, ci as fi cumparat-o de la o cofetarie, as fi fost convinsa ca au folosit ceva esente nu tocmai naturale!

Ingrediente (pentru o prajitura cu diametrul de 18 cm): 

Pentru blat:

• 120 de grame de unt moale
• 1/2 cana de zahar pudra (am folosit o cana de 200 de ml)
• 2 oua
• 1 lingurita de esenta de vanilie
• 4 banane foarte bine coapte, pisate (piseaza-le chiar inainte de a le adauga in prajitura, pentru a nu le lasa sa se oxideze)
• 1 lingurita de bicarbonat de sodiu
• 1/2 cana de lapte 
• 2 cani de faina

Pentru glazura:

• 120 de grame de unt moale
• 3/4 cana de zahar pudra
• 1 lingura de zeama de lamaie
• 60 de grame de fructe uscate

Mod de preparare:

Preincalzeste cuptorul la 180 de grade C. 

Pentu blat amesteca untul cu zaharul pudra pana cand obtii o pasta cremoasa. Bate usor ouale si apoi adauga-le gradual, amestecand continuu cu mixerul, in crema obtinuta din unt si zahar. Adauga esenta de vanilie si bananele pisate. Amesteca pana cand compozitia se omogenizeaza. In amestecul preparat toarna alternativ faina cernuta si laptele in care ai dizolvat bicarbonatul de sodiu. Amesteca folosind o lingura de metal. Cand compozitia este omogena toarn-o intr-o forma de tort cu pereti detasabili pe fundul careia ai asezat hartie de copt si ai carei pereti i-ai tapetat cu putin unt. 
Da blatul la cuptor pentru o ora sau pana cand trece testul scobitorii.

Pentru glazura amesteca bine untul cu zaharul pudra si zeama de lamaie cu ajutorul unui mixer. Intinde glazura pe blat doar dupa ce blatul s-a racit complet.

Orneaza cu mix de fructe uscate.

Pofta buna!

 

Citește mai mult

Risotto cu ciuperci

A gati un risotto nu este atat de dificil pe cat ti-ai putea imagina. Ba dimpotriva! Este gata in aproximativ jumatate de ora si este foarte gustos. Merita sa incerci!

Ingrediente (pentru patru portii):

• 350 de grame de orez (eu am folosit orez Scotti, cu timp de fierbere de 14-15 minute)
• 1 ceapa medie tocata marunt
• 2 catei de usturoi taiati marunt sau striviti
• 80 de grame de unt
• 150-200 ml de vin alb
• 100 de grame de parmezan ras
• 250 grame de ciuperci taiate felii (eu am folosit ciuperci champignon)
• 1 morcov ras
• 50-60 de grame de frunze de spanac
• sare, piper

Mod de preparare:

Foloseste o cratita cu fundul cat mai gros, pentru a fi sigura ca orezul nu se lipeste. Topeste untul in cratita si adauga ceapa si usturoiul. Lasa-le la foc mic pana cand se inmoaie. Adauga morcovul ras si peste doua minute adauga si ciupercile. Dupa inca doua minute adauga orezul si amesteca, timp de un minut - doua. Toarna vinul alb si da focul mai mare. Cand vinul a fost absorbit de orez adauga apa fierbinte. Pe masura ce apa se evapora sau este absorbita de orez continua sa adaugi apa, intotdeauna fierbinte, amestecand mereu. Adauga sare, dupa gust, pe masura ce fierbe. Lasa pe foc pana cand orezul este fiert (conform instructiunilor de pe pachet). Cu un minut inainte de a lua orezul de pe foc adauga aproximativ 70 de grame de parmezan, frunzele de spanac si piper proaspat macinat si amesteca bine.

Serveste risotto-ul cald, bine garnisit cu parmezan ras.

Pofta buna!

Citește mai mult

Siem Reap, Cambodgia

De cativa ani visam sa calatoresc in Cambodgia si sunt recunoscatoare ca anul acesta am ajuns in acesata tara uimitoare, fie si numai pentru trei zile.
Am ajuns in Cambodgia atrasa de maretia templelor antice din Angkor, dar am avut placerea sa descopar mai mult decat atat, o tara cu oameni buni, veseli si foarte prietenosi, lucru surpinzator avand in vedere evenimentele cumplite din istoria recenta a tarii. In final oamenii au fost cei care m-au impresionat cel mai mult in Cambodgia, chiar mai mult decat locurile; oamenii care reusesc sa fie atat de pozitivi si optimisti in ciuda grozaviilor pe care le-au trait. Cu totii au povesti de viata care pe cei ca noi ne-ar face sa ne plangem de mila, sa ne uram unii pe ceilalti, sa cautam razbunare. Am ramas impresionata de raspunsul pe care mi l-a dat ghidul la intrebarea mea legata de eventuale razbunari ale victimelor regimului khmerilor rosii fata de calaii lor. Mi-a spus ca pe cei mai multi dintre calai i-au iertat, pentru ca si-au dat ei insisi seama ca gresisera. In fata unei asemenea tolerante ramane un mister pentru mine cum un asemnea popor a trecut prin atatea razboaie si vremuri atat de teribile.

Secolul al XXI-lea a adus totusi renasterea Cambodgiei, si in ciuda saraciei pe care o vezi inca la orice pas, tara se ridica si entuziasmul oamenilor se simte. Chiar daca tara este macinata de coruptie si are o economie predominant agrara, copiii si tinerii de azi primesc educatie in scoli, iar turismul a devenit o ramura importanta a economiei. Numarul turistilor, in jur de trei-patru milioane anual, continua sa creasca de la un an la altul. Numai in zona Siem Reap sunt in jur de 3000 de ghizi turistici. Nu stiu daca toti ghizii sunt asa, noi am avut insa noroc de un ghid extraordinar, un domn bun, bland si educat, cu o atitudine pozitiva care ne-a umplut sufletele de bucurie. 

Am avut excursii organizate in toate cele trei zile petrecute in Siem Reap, toate prin agentia Hidden Cambodia, pe care o recomand cu drag. Templele se pot vizita si pe cont propriu, si multi turisti o fac asa, insa cred cu tarie ca un ghid bun face cu adevarat diferenta. Iar logistica a fost excelenta. Astfel nu a existat niciun timp mort, masina sau tuk-tuk-ul ne lasau intr-un anumit punct de interes, unde ne asteptau bicicletele, pe care le lasam apoi intr-un cu totul alt punct unde ne astepta tuk-tuk-ul si asa mai departe. Cu siguranta nu am fi reusit sa vedem atat de multe locuri intr-un timp asa de scurt daca nu am fi beneficicat de o organizare ca aceasta.

Am petrecut doua zile vizitand templele hinduse si budiste din era Angkor. Dintre acestea, la cele mai cunoscute, Angkor Thom si Angkor Wat, care sunt aproape de Siem Reap se poate ajunge usor, cu un tuk-tuk. La fel si la Ta Prohm, templu devenit chiar mai celebru datorita filmului Lara Croft: Tomb Raider, film pe care eu nu l-am vazut inca, dar pe care l-am trecut pe lista in urma acestei vacante. Angelina Jolie este, de altfel, o persoana apreciata si iubita in Cambodgia, locurile pe unde ea a trecut, a filmat, s-a cazat si a mancat facand parte dintre obiectivele turistice prezentate cu mandrie de ghizi. Angkor Thom este atat de mare si de impresionant incat o zi intreaga abia daca este de ajuns ca sa iti faci o idee despre acesta. Noi am petrecut mai mult timp la Bayon (cu cele 49 de turnuri cu fete zambitoare), la Bahuon, la Palatul Regal, la Terasa Elefantilor si la Poarta Victoriei. Multi turisti strabat Angkor Thom pe jos, noi insa am ales un tur cu bicicleta, pentru a reduce timpul petrecut intre doua obiective. Turul cu bicicleta a fost deosebit de placut, am pedalat, pe alocuri, pe carari inguste prin jungla. Ghidul ne-a avertizat ca, daca intalnim vreo maimuta sa nu ne oprim, deoarece este foarte probabil ca aceasta sa fie rea si neprietenoasa. 

Am avut noroc si de vreme buna in ziua petrecuta la Angkor Thom, chiar daca nu s-a intamplat la fel si in ziua petrecuta la Angkor Wat. Avand in vedere ca am fost in Cambodgia in plin sezon ploios, eram pregatiti si sufleteste si cu pelerine pentru ploaie, asa ca ploaia nu ne-a deranjat. De altfel cand afara sunt 27-30 de grade ploaia nu este tocmai suparatoare.

Am vizitat si cateva temple aflate la distante mai mari de Siem Reap, pentru care insa am avut nevoie de masina, tuk-tuk-ul sau bicicleta nemaifiind solutii potrivite. Dintre acestea Banteay Srei, un mic templu hindus cu sculpturi minunate in gresie rosie ne-a placut in mod deosebit.

O alta zi am petrecut-o vizitand satele plutitoare de pe lacul Tonle Sap, o experienta cu totul speciala. Lacul Tonle Sap este legat de raul cu acelasi nume, un ciudat bloc de apa care curge in sensuri opuse in decursul anului. Astfel, in sezonul ploios debitul crescut al fluviului Mekong, care intersecteaza raul Tonle Seap il forteaza pe acesta sa curga spre amonte, determinand cresterea lacului Tonle Sap de aproximativ cinci ori, iar in anotimpul secetos cursul raului se schimba, catre mare, ducand la retragerea marii mase de apa a lacului.

Mai mult de un sfert din populatia tarii traieste pe lac sau in jurul lacului. Oamenii traiesc fie in barci-resedinta, cu motor, pe care le muta functie de anotimp, fie in locuinte lacustre construite pe barne, pe inaltimea carora localnicii isi muta adaposturile functie de inaltimea apei. Am avut bucuria sa fim oaspetii unei asemenea case si chiar sa luam masa acolo. Gazdele, doi batranei zambitori, cu care cu greu am reusit sa schimbam cateva vorbe in franceza, cei in varsta vorbind inca limba copilariei lor din perioada cand Cambodgia era colonie a Frantei.

 

Fireste ca nici in Cambodgia nu am ratat ocazia sa vizitam piete traditionale, sa ne bucuram de fructe proaspete delicioase, ba chiar sa ne cumparam ingrediente locale pentru acasa. 

Bucataria khmera este absolut delicioasa, curry-ul si amok-ul khmer avand un gust divin. Din pacate timpul prea scurt si atractiile multiple nu ne-au permis sa facem un curs de gatit in Siem Reap, desi era disponibil, lucru pe care il regretam profund. Mai mult chiar, am fost dezamagita ca nici nu am gasit sa cumparam carti de bucate (desi existau acolo spre vanzare carti cu retete din bucataria tarilor vecine, Thailanda si Vietnam). Sunt sigura insa ca voi gasi retete culinare khmere pe internet.

Serile ni le-am petrecut in centrul aglomerat al orasului, unde cateva zeci de restaurante inghesuite pe Pub Street si alte cateva stradute adiacente te atrag cu preparate variate, din mai toate bucatariile lumii. Noi am ales, fireste, doar bucatarie khmera, si ne-a placut, in mod deosebit, restaurantul "Temple" pe care il recomandam cu drag.

Cambodgia este o destinatie de vacanta extraordinara si, chiar daca nu alegi sa iti petreci acolo intreaga vacanta, nu uita ca este atat de aproape de Thailanda si de Vietnam incat ar fi pacat sa ajungi in partea aceea a lumii si sa nu o vizitezi macar pentru cateva zile.

Citește mai mult

Hoi An, Vietnam

Cum am ajuns in vacanta in Vietnam? Incercam sa organizez o vacanta de vara in Malaezia, combinand cateva zile in Kuala Lumpur cu o saptamana, cel putin, in Langkawi. Dupa dezamagirea provocata de ofertele tour operatorilor celebri pentru aceasta destinatie, am ajuns la CK Pan Asia, o agentie micuta cu un sediu cochet, la cinci minute de apartamentul meu din Bratislava. La CK Pan Asia am cunoscut-o pe Laura, proprietara agentiei. O femeie care organizeaza slovacilor vacante perfecte in Asia de Sud-Est, acolo unde ea insasi a locuit timp de 14 ani. Ea nu recomanda niciun hotel, niciun restaurant sau cafenea si nicio excursie inainte ca ea insasi sa le fi incercat. Laura mi-a spus de la inceput ca nu am ce cauta in Langkawi in luna august, aceasta fiind o destinatie potrivita in timpul iernii europene. Trebuie sa recunosc ca ma lasasem influentata de anumite review-uri care prezentau luna august ca fiind suficient de buna pentru plaja in Langkawi. Dupa cateva minute de discutii in care i-am povestit Laurei cum vad eu vacanta perfecta, ea mi-a propus sa incerc Vietnam. Propunerea initiala a fost pentru Vietnamul Central si de Nord. Deoarece vizitarea Vietamului de Nord implica si trei zile petrecute in barca in superbul Halong Bay (ce destinatie, totusi!) si avand in vedere teama mea de apa, am ales sa inlocuiesc Nordul Vietnamului cu Cambodgia pentru a doua parte a vacantei. Am obtinut astfel o vacanta de vis, indraznesc sa spun chiar cea mai frumoasa din toate vacantele mele de pana acum.

Asa am ajuns in Hoi An, un orasel din centrul Vietnamului, dupa un zbor intern de o ora intre Saigon si Da Nang, urmat de un drum de jumatate de ora cu masina de-a lungul coastei Marii Chinei de Sud. Am stat in Hoi An timp de opt zile. Opt zile de rasfat, relaxare si descoperire a unei bucatarii extraordinare, cea vietnameza, una dintre cele mai sanatoase si delicioase bucatarii de pe glob. Orasul propriu-zis este un vechi port comercial, construit incepand cu secolul al XVI-lea, dar constructiile actuale dateaza de la reconstructia din secolul al XIX-lea. Hoi An este unul dintre cel mai bine conservate porturi vechi din Asia de Sud Est, fiind inclus de Unesco in Lista Patrimoniului Universal. Atractiile turistice sunt concentrate pe trei stradute principale, printre casele patinate ale negutatorilor. O alta strada, de-a lungul raului te atrage cu nenumarate restaurante care servesc preparate traditionale delicioase.

 

Exista numeroase hoteluri pe stradutele din centrul orasului, insa resorturi cochete se ridica la 5-6 km de aglomeratia orasului, pe malul marii. Acestea sunt mai rare decat in orice destinatie turistica in care am ajuns si am inteles ca sunt toate construite in ultimii ani. Potentialul turistic al zonei este extraordinar, plajele sunt superbe si inca aproape pustii, oferta de hoteluri si restaurante este inca destul de saraca, dar in crestere. Probabil ca acum zece ani doar barcile pescarilor din zona ajungeau pe plajele pustii. Sunt sigura ca, avand in vedere ritmul de dezvoltare, cu totul altfel va arata zona peste cinci ani. Ma bucur ca am apucat sa fiu acolo acum, cand Hoi An nu este inca o destinatie pentru turismul de masa.

Ne-am cazat intr-un resort pe malul marii pe care il recomand cu drag, Hoi An Boutique Resort. Preturi decente, servicii foarte bune, plaja si piscina perfecte, apa marii in jur de treizeci de grade. Cred ca nu eram in total nici 100 de turisti in resort. In fiecare dupa-amiaza am luat masa intr-unul dintre restaurante aflate pe plaja, cam la un kilometru si jumatate distanta la sud de hotel. Drumul il faceam pe jos, pe malul marii si nu am fi renuntat pentru nimic la placerea acestui drum, chiar daca folosind bicicletele puse la dispozitie de hotel am fi ajuns in doar cinci minute, iar cu taxi-ul, pentru un pret modic, in numai un minut. Restaurantele serveau in general preparate traditionale bazate pe fructe de mare, peste, legume proaspete si orez. Si celebra supa Pho, pe care vietnamezii o mananca de regula la micul dejun (dar pe care eu am servit-o la pranz). Ne-a placut in mod special un restaurant de familie la care, rand pe rand, membrii familiei au venit sa imi atraga atentia de cate ori nu combinam corect preparatele cu sosurile sau cu orezul. Ne-am indragostit de mancarea vietnameza, motiv pentru care ne-am inscris, fireste, la un curs de gatit.

Cursul de gatit l-am facut la Scoala de Gastronomie Red Bridge, aflata intr-o zona fermecatoare la care am ajuns cu barca dupa un drum de patru km din centrul orasului. In fapt cursul a inceput cu o vizita la cea mai mare piata din Hoi An, unde am revenit apoi zilnic pentru a cumpara fructe proaspete. Am ales cursul de o jumatate de zi, in care am aflat, printre altele, secretele prepararii delicioaselor pachetele de primavara vietnameze. Din pacate nu am gatit si atat de gustoasa supa Pho (Pho Bo si Pho Ga), aceasta facand parte doar din meniul cursului de o zi. Ne-am intors din Vietnam cu mai multe carti de retete, cu anumite ingrediente mai greu de gasit pe aici, ba chiar si cu cateva ustensile pentru gatit, asa ca in curand voi incerca sa reproduc acasa preparate vietnameze. Abia astept sa exersez ceea ce am invatat acolo.

Vietnamezii au copii frumosi, prietenosi si veseli, cum numai in Asia exista. Strazile rasuna de vocile lor cristaline, zambetele lor iti fac ziua mai buna.

Dupa perioada de relaxare din Vietnam am plecat la Siem Reap in Cambodgia, unde am petrecut trei zile active (prea putine, din pacate).

Citește mai mult