Sri Lanka - In inima muntoasa a insulei

Chiar daca agentiile de turism promoveaza Sri Lanka in principal pentru resort-urile de la malul oceanului, spa-urile luxoase si tratamentele Ayurveda, tara are mult mai mult decat atat de oferit calatorului.

Centrul muntos al insulei ne-a oferit privelisti a caror frumusete ne-a taiat rasuflarea. Am umblat pe drumuri care serpuiau printre dealuri impadurite, sau acoperite cu plantatii de ceai, bucurandu-ne privirea cu mai mult verde decat ne-a fost dat sa vedem oriunde altundeva.

La tot pasul am intalnit cascade cu dimensiuni impresionante, pe care nici macar nu le-am vazut in toata splendoarea lor, avand in vedere ca nu am ajuns la ele in sezonul ploios.

Si printre toate acestea am descoperit orase pitoresti care pastreaza ramasite ale mostenirii coloniale britanice.

Am parasit coasta sudica si parcul national Yala stiind ca vom avea parte de ceva racoare. Nu am gasit-o totusi chiar de la inceput. Prima oprire am facut-o intr-un orasel numit Ella, care in limba singhaleza inseamna cascada. Un nume care nu ne-a mirat, avand in vedere cele cateva cascade pe care le-am putut admira in drumul nostru.

Ella este un oras mic, care abunda insa in pensiuni si restaurante pentru turisti, cu preturi pentru toate buzunarele. De aici se pot organiza drumetii pe dealurile din zona (noi am urcat pana la Little Adam's Peak) insa in principal acesta este punctul de plecare pentru o calatorie cu trenul in inima insulei. Calatoria cu trenul  pe calea ferata construita de britanici in secolul 19 (in special pentru a transporta ceaiul de la plantatiile din centrul tarii catre Colombo) este o experienta culturala impresionanta, chiar daca astazi trenul este preferat in special de turisti.

Calatoria noastra cu trenul a durat doua ore si jumatate si s-a incheiat la Nanu Oya, de unde am continuat drumul cu masina, pentru doar cativa kilometri, pana in Nuwara Eliya. Nuwara Eliya este cel mai inalt oras din Sri Lanka, fiind situat la peste 1800 de metri peste nivelul marii. Aici am gasit in sfarsit racoare. Temperaturile erau deja cu 10-15 grade sub cele pe care le lasasem in Ella. Am inteles de ce englezii au indragit asa mult locurile acestea. Atat de mult incat au incercat sa aclimatizeze in zona plante aduse din Marea Britanie, care sa ii faca sa se simta si mai mult ca acasa. Din pacate au reusit sa produca doar un dezechilibru, iar astazi se desfasoara programe ample pentru remedierea problemelor create.

Nuwara Eliya mai este denumit si "Little England", iar cladirile emblematice ale orasului, hotelul Grand, Hill Club si cladirea Postei, precum si terenul de golf sau parcul Victoria, bine intretinute demonstreaza pe deplin ca numele este bine-meritat. La fel si ceaiul de la ora 5 servit in mod traditional, impreuna cu prajiturele si alte gustari in restaurantul hotelului Grand in fiecare dupa-amiaza.

O plimbare prin oras in racoarea dupa-amiezii ne-a dezvaluit o lume pestrita, moderna si traditionala deopotriva.

Dupa o noapte in care am pornit sistemul de incalzire in camera de hotel, ne-am trezit inainte de rasaritul soarelui si am pornit intr-o drumetie pe un traseu de 9 km prin parcul national Horton Plains, pana la Capatul Lumii (World's End). Situat la o inaltime de peste 2000 de metri, parcul se afla pe cel mai inalt platou din Sri Lanka, iar traseul variaza intre pasuni, paduri dese, coaste stancoase si cascade. World's End, capatul platoului, dezvaluie o vedere panoramica impresionanta asupra partii de sud a insulei. Se spune ca in diminetile foarte senine se poate vedea chiar si oceanul din acel loc, In dimineata in care am fost noi nu a fost insa suficient de senin.

Dupa amiaza am pornit catre Kandy, pe un drum de 75 km spectaculos dar plin de serpentine pe care l-am strabatut cu masina in nu mai putin de doua ore si jumatate.

Nu am ratat ocazia sa oprim la una dintre cele mai mari si renumite plantatii si fabrici de ceai din tara, Macwoods.

Am ajuns seara in Kandy, capitala culturala a Sri Lankai si poarta de intrare in Triunghiul Cultural.