Sri Lanka - Pe coasta sudica

In Sri Lanka am fost in martie 2016. A fost o vacanta activa, am calatorit mult, am vazut o multime de locuri si am reusit sa bifam sapte din cele opt destinatii din patrimoniul Unesco aflate pe insula.
A fost cea de-a treia calatorie a noastra in Asia organizata de prietena mea Laura de la Pan Asia (www. panasia.sk) iar de data aceasta Laura s-a intrecut pe ea insasi.

Pentru a ne aduna fortele in vederea explorarii frumusetilor din inima insulei, am decis sa incepem vacanta cu cateva zile de relaxare la malul marii. Am ales coasta sudica a insulei, probabil cea mai vizitata de turisti si ne-am cazat intr-o vila retrasa, pe plaja din Weligama. Martie este o luna perfecta pentru relaxare la plaja in partea de sud-est a insulei. Cel mai tarziu in luna mai (daca nu chiar din aprilie) incepe aici sezonul ploios.

Am ajuns pe insula rupti de oboseala, si cu o intarziere de vreo douasprezece ore, dupa ce am pierdut zborul de conexiune si am petrecut o noapte nedorita in aeroportul din Dubai. Asta ne-a costat o zi de plaja. Din fericire acesta a fost singurul eveniment neplacut din vacanta. De la aeroportul international din Colombo pana in sudul insulei este o autostrada noua, astfel incat drumul cu masina pana in Weligama a durat in jur de doua ore.

Weligama este un orasel linistit de pescari, mai putin cunoscut turistilor, care prefera probabil Unawatuna sau Mirissa, statiuni mai comerciale din zona. La fel ca intreaga coasta sudica, Weligama a fost grav afectata de tsunami in 2004. Nu am mai vazut insa vreun semn al dezastrului dupa mai bine de 11 ani. Weligama este cunoscut in special surferilor, si celor care cauta plaje linistite. Noi facem parte, din pacate, doar din cea de a doua categorie.

Daca zilele erau perfecte la plaja, poate ca serile deveneau un pic prea linistite iar optiunile pentru cina erau destul de limitate in zona, asa ca am iesit in imprejurimi. Oferte de tuk-tuk-uri sunt din belsug in zona, asa ca deplasarea nu a fost o problema.

Galle, care se afla la 30 km a fost bineinteles pe lista noastra de destinatii. Orasul vechi si fortul olandez fac parte din patrimoniul Unesco si trebuie vizitate. Am luat la pas stradutele cochete, europene, cu cladiri de secole, excelente exemple de arhitectura coloniala. Portughezi, olandezi si britanici, toti au trecut pe aici de-a lungul secolelor si au facut Galle sa arate asa cum este astazi.

Prima fotografie este de pe Wikipedia (By GalleMediaWorks - Amangalla, CC BY-SA 3.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=17690046), este o imagine relevanta

Mirissa beach, la 6 km si aproximativ 10-15 minute cu tuk-tuk de Weligama este renumita pentru multitudinea de restaurante pescaresti de pe plaja. Oferta de peste si fructe de mare este coplesitoare, in final este greu sa alegi. Am agreat ca restaurantele de pe plaja Mirissa au cea mai impresionanta oferta de peste pe care am vazut-o in calatoriile noastre de pana acum.

Sri Lanka este renumita in special pentru productia sa de ceai. Cine nu a auzit de ceaiul de Ceylon? Chiar si eu il stiam, o ignoranta in privinta ceaiului pana la aceasta calatorie. Prima plantatie si prima fabrica de ceai le-am vizitat pe coasta sudica a insulei: o plantatie mica, Handunugoda Tea Estate, in care tufele de ceai cresc printre palmieri si din varfurile celor mai tinere lastare se produce un ceai alb, special. Handunugoda este in proprietatea unui scriitor talentat, Herman Gunaratne. Turul plantatiei si cel al fabricii se fac cu ghizi priceputi si... pregatiti pentru a surprinde turistii. Cand a auzit ca suntem din Romania, ghidul nostru a tinut sa ne spuna ce stie despre tara noastra si primul nume rostit a fost Victor Ponta. Hmm... probabil era ultimul loc din lume unde ma asteptam sa ii aud numele. Insa chiar si domnul respectiv stia ca respectivul personaj nu ne mai este totusi prim ministru.

 

Ce nu ratam in niciuna dintre calatoriile noastre? O vizita intr-o piata de fructe si legume si un curs de gatit. Fireste ca nu le-am ratat nici in Sri Lanka. Cu tristete am aflat ca sezonul de mango pe insula este in luna aprilie, deci la o luna dupa vacanta noastra, astfel incat am vazut fructele, inca necoapte in pomi, fara sa ne putem infrupta insa de ele. Ne-am bucurat din plin insa de papaya, banane si fructul pasiunii.

Cursul de gatit l-am facut in restaurantul resort-ului Kahanda Kanda, in vecinatatea plantatiei de ceai a Domnului Herman. Am fost singura participanta si am avut placerea sa invat de la bucatari de cinci stele cum se gateste in Sri Lanka, din ingrediente proaspat culese din gradina, un dahl, un curry de vinete si unul de pui. Delicioase si aromate, cu chili pus cu masura, pe gustul meu (curry-ul autentic gatit pe insula este, din pacate, mult prea hot pentru mine). Voi posta retetele in curand pe blog.

Dupa 5 zile relaxante la mare am strabatut intreaga coasta sudica, in drumul catre Parcul National Yala, unul dintre cele mai mari de pe insula, unde am participat la un safari (citeste aici).
Drumul pe coasta ne-a dezvaluit alte plaje de poveste.